Variola maimuței
Ce este variola maimuței?
Variola maimuței este o boală virală rară care cauzează simptome de infecție virală acută (febră, dureri de cap, dureri musculare) și o erupție pe piele sub formă de vezicule pline de lichid.
În 2022, au fost raportate pentru prima dată un număr mare de cazuri în UE și în restul lumii, în țări în care boala nu circula în mod obișnuit. Peste 20 000 de cazuri au fost raportate în UE/SEE în timpul epidemiei din 2022. Aceste cazuri nu aveau legătură cu plecarea în călătorie în locuri în care se cunoștea că circulă virusul variolei maimuței.
Care sunt simptomele variolei maimuței?
Simptomele cuprind leziuni care pot fi greu de deosebit de alte infecții cu poxvirusuri și, într-o anumită măsură, de varicelă.
Persoanele cu variola maimuței prezintă adesea o combinație a următoarelor simptome:
- febră;
- dureri de cap;
- frisoane;
- epuizare;
- umflarea ganglionilor limfatici;
- dureri de spate și dureri musculare;
- leziuni ale membranei mucoase și erupții pe piele.
Erupția poate apărea înainte sau după celelalte simptome și este în general localizată pe față, mâini, picioare, în jurul organelor genitale sau anusului.
Leziunile cutanate vor arăta la început ca niște pete roșii reliefate, care se transformă în vezicule umplute cu lichid, iar apoi fac crustă și cad înainte ca pielea să se vindece complet.
Care sunt complicațiile variolei maimuței?
Majoritatea persoanelor care au variola maimuței se vindecă fără nicio complicație. Cazurile nou identificate de variola maimuței trebuie supuse unei evaluări medicale pentru determinarea gravității și a factorilor de risc (de exemplu, afecțiuni preexistente sau medicamente care afectează imunitatea, infecție HIV netratată etc.). Pacienții cu forme grave ale bolii pot necesita spitalizare și/sau tratament cu medicamente antivirale.
Cum se transmite virusul variolei maimuței?
În Africa, unde virusul variolei maimuței circulă printre animale, virusul se poate transmite de la animale la oameni prin contactul direct cu animale infectate, de exemplu rozătoare.
În Europa, virusul poate fi transmis de la o persoană la alta prin:
- contactul apropiat cu leziunile cutanate ale unei persoane infectate;
- picături respiratorii în timpul contactului față în față prelungit;
- contactul cu suprafețe infectate.
În timpul epidemiei din 2022, majoritatea cazurilor de variola maimuței diagnosticate la om au fost înregistrate în rândul bărbaților care au avut contact sexual cu alți bărbați, sugerând deci că transmiterea a avut loc în timpul actului sexual.
Cine este expus riscului de a contracta variola maimuței?
Deși majoritatea cazurilor din 2022 au fost înregistrate în rândul bărbaților care au avut contact sexual cu alți bărbați, orice persoană care are un contact apropiat și direct (inclusiv contact sexual) cu cineva care are variola maimuței este expusă riscului de a contracta acest virus. Contactul cu hainele, lenjeria de pat, prosoapele, obiectele și alte suprafețe care au fost atinse de o persoană cu variola maimuței poate duce, de asemenea, la transmiterea virusului variolei maimuței.
Persoanele cu sistem imunitar slăbit din cauza unor afecțiuni medicale preexistente, a anumitor medicamente sau a unor tratamente (cum ar fi chimioterapia) pot fi mai susceptibile să facă variola maimuței și să aibă complicații.
Este important de reținut că, deși aceste grupuri pot fi expuse unui risc mai mare, variola maimuței poate afecta orice persoană care intră în contact cu o persoană infectată.
Cum poate fi prevenită variola maimuței?
Variola maimuței poate fi prevenită prin evitarea contactului apropiat cu persoanele infectate și prin bune practici de igienă, cum ar fi spălarea frecventă a mâinilor cu săpun și apă.
Vaccinarea împotriva variolei, o boală cauzată de un virus înrudit, oferă o oarecare protecție împotriva variolei maimuței.
Dacă credeți că este posibil să fi fost expus la virusul variolei maimuței, izolați-vă de cei din jur și solicitați imediat asistență medicală de la furnizorul dumneavoastră de servicii medicale.
Notă: Informațiile din această fișă au scop informativ general și nu sunt menite să înlocuiască cunoștințele și competența de specialitate ale unui cadru medical.